Calea Satanista

Nu exista religie superioara adevarului

Exista din totdeauna adanc inradacinata in om dorinta de a cunoaste Adevarul absolut si neschimbator, un adevar mai presus de care sa nu existe nimic de cunoscut si nimic de aflat. Un Adevar care sa il faca fericit si sa il implineasca. Unii il cauta cu mintea, altii il cauta cu inima, dar pentru toti el reprezinta o necesitate fundamentala. Pentru multi insa aceasta cautare sfarseste inainte de a incepe, multumindu-se cu raspunsuri superficiale la intrebarile fundamentale ale vietii si adancindu-se astfel tot mai mult in iluzie.

Omul are o natura duala

In Upanishade-e se spune ca mintea are un caracter dual. Pe de o parte ea este impura cand are tendinta sa se mentina in iluzie iar de pe alta parte ea este pura atunci cand cauta ceea ce este neschimbator, etern si real. Datorita impulsului ascendent dat de mintea pura, omul a fost intotdeauna in cautarea Adevarului, urmarind sa il cunoasca pe una din cele trei mari cai: filozofia, stiinta sau religia. Majoritatea oamenilor considera ca doar ceea ce vad cu ochii lor fizici exista. Insa un observator atent va descoperi repede ca ceea ce apare ca fiind real pentu unii, este ireal pentru altii. Perceptia obisnuita contine limitari legate de organele de simt si de capacitatea lor restransa de a percepe realitatea. Se stie ca exista mai multe etape intre perceperea unui obiect prin simturi si formarea unei imagini mentale care sa-i corespunda. Nimeni nu vede un obiect fizic asa cum este el in realitate, ci numai cateva aspecte cum ar fi culorile si alte proprietati care pot fi percepute de catre simturi. Pe de alta parte aceasta realitate partiala, filtrata de fereastra ingusta a simturilor, este alterata si de minte care suprapune peste obiectul perceput propriile impresii legate de aceasta, impresii care actioneaza ca niste sui generis filtre.
Prin urmare nu se poate obtine decat o imagine aproximativa referitoare la umea exterioara si aceasta realitate simpla arata ca nimeni nu poate sustine ca stie tot adevarul nici macar depre obiectele fizice pe care le percepe.
Lumea pe care o cunoastem este o iluzie atat timp cat ne lasam inselati de simturi si de perceperi eronate pe care mintea le are cu privire la universul exterior.
Cautarea Adevarului este un aspect ce tine de natura umana dar acelasi lucru se poate spune si despre refugierea in iluzii.
Iluziile iau diferite forme si prima dintre ele este aceea a materiei. Barbati si femei se nasc si mor fara a cunoaste de ce, sau de unde au venit pe acest pamant, sau care este scopul scurtului lor ragaz pe aceasta lume, picatura infima in oceanul infinit al Eternitatii.

Limitarea materiei

Pentru cea mai mare parte a oamenilor, viata lor trecatoare pe Pamant este singura realitate, pentru ca ei nu cunosc altceva. Eroarea aceasta vine din iluzia faptului ca numai ceea ce este vazut si cunoscut este considerat real, iluzie care face ca universul sa fie experimentat numai prin corpul fizic. De asemenea ne gandim ca tot ceea ce exista terbuie sa ne creeze un moment de placere si astfel ia nastere societatea de consum, orientata in cea mai mare parte catre dobandirea de bunuri care sa asigure acea placere.
Materialismul grosier duce la cruzime nu numai fata de cei asemenea noua dar si fata de animale si alte vietati, caci vietile altora nu sunt importante in lupta acerba pentru existenta. Materialismul glorifica cultul succesului facil. Pentru a se ridica pe scara de valori, materialistul trebuie sa ii inlature pe ceilalti iar in cazul in care nu obtine recunoasterea sau renumele sau situatia sociala corespunzatoare, el se simte zdrobit. Punctul de vedere al hedonistilor, a celor care cred ca exista doar pentru a experimenta placerea nu este nou; el era cunoscut in Grecia si in multe alte tari. Contrapartea placerii este frustarea si teama, teama ca pe parcursul scurt al acestei vieti nu vom reusi sa fim indeajuns de fericiti si nu vom obtine tot ceea ce ne dorim. Teama si frustrearea conduc la violenta, o realitate tot mai prezenta a vremurilor noastre.

Dogma ascunde adevarul

sunt gata sa-si imagineze existenta ca fiind alcatuita din multe lucruri pe care ei nu la pot vedea, dar pe care si le pot imagina.
Dogma religioasa, asa cum se prezinta astazi este adesea produsul temerilor si sperantelor omului, o stuctura de iluzii fondata pe credulitate. Adevarul spiritual numai reprezinta o experienta directa, el fiind inlocuit de imaginatie. Atunci cand exista o stare de nemultumire in fara sortii aparent nedrepete, atunci cand relatiile cu persoanele de sex opus nu sunt satisfacatoare, atunci cand exista teama de moarte, de solitudine si incapacitatea de a promova in viata, frustrarea este acoperita de speranta intr-o alta lume care sa ofere satisfactii mai durabile. Este reconfortant sa ne imaginam ca o putere supraumana ne-ar putea salva de la suferinta, de la pacat, de la durere, de la contradictiile care fac parte din viata cotidiana. Astfel, omul isi imagineaza un zeu sau poate doi care sa-i indeplineasca necesitatile sale particulare.Asa cum spunea Voltaire, in gluma, omul l-a creat pe Dumnezeu dupa chipul sau, iar scrierile sacre si mitologice ale diferitelor religii, constitue pentru aceasta o puternica marturie. Lupta pentru viata l-a facut pe om tiran si himerele sale au dat nastere unui despot suprauman la care sa faca apel pentru a elimina obstacolele si dusmanii din calea sa. Atat timp cat omul va ramane meschin, zeul sau va fi de asemenea meschin, iar favoritii sai vor merge in Paradis si dusmanii vor fi expediati in purgatoriu conforma capriciilor si planurilor sale.

Mintea da nastere iluziei

Exista o a treia iluzie produsa de catre intelect. Incarcand sa inteleaga natura si legile imensului univers, complex si subtil, au fost create mai multe teorii. Aceste teorii au devenit sisteme si scoli de ghidare filozofica conflictuala, hranind fanatismul si bigotismul. Fiecare crede ca sistemul sau este superior. Fiecare traieste cu iluzia ca el cunoaste adevarul. Jocul de opinii si de ideologii, indiferent ca ele sunt filozofice, politice sau religioase a produs ura, fanatism si rautate, divizand oamenii. Dar daca filozoful ar fi interesat cu adevarat in descoperirea Adevarului si in experimentarea lui cu intreaga sa fiinta, intreaga lume ar fi diferita. Daca religia ar incuraja oamenii sa caute Realitatea, in loc sa le spuna ce ar trebuie sa creada, lumea ar fi un loc mult mai linistit, caci toleranta ar insoti dorinta de a descoperii ceea ce este real.
Astazi, stiinta moderna care studiaza obiectele fizice nu ne ajuta sa cunoastem ceea ce sunt ele in realitate. Iar existenta nu contine doar obiectele fizice. Materia este, asa cum si stiinta a ajuns sa o recunoasca, un joc de forte, de energii care isi au radacina in necunoscut si din care se nasc aparentele pe care noi le credem reale. Conceptiile omului nu corespund in mod exact obiectelor asa cum sunt ele, pentru ca el deja interpreteaza ceea ce percepe conforma prejudecatilor si conditionarilor anterioare. Din aceasta cauza omul intelept nu urmareste sa ajunga la nici o concluzie definitiva privind realitatea lucrurilor. Pentru el exista intotdeauna misterul in spatele tuturor realitatilor si acceptandu-l el cunoaste din ce in ce mai in profunzime.